AM DESCOPERIT „INGREDIENTUL SECRET“: SUFLETUL
Deşi mâinile Emiliei Popa robotesc fără încetare, când guşti din mâncărurile ei îţi dai seama că, de fapt, au fost făcute cu sufletul. E un om bun şi asta se vede de cum o priveşti în ochi. Şi se bucură atunci când adună de pe mese farfurii goale şi vede oameni încântaţi după ce au gustat din bucatele sale.
Povestea Emiliei Popa şi a preparatelor sale cărora li s-a dus vestea în toată România a început tot în 2017, când a pus şi ea umărul la proiectul „Mic dejun la Margina“.
Producător local, tanti Emilia a pus pe picioare, împreună cu familia sa, la începutul acestui an, un punct gastronomic local, care a devenit, în scurt timp, emblematic pentru judeţul Timiş. Ea se ocupă cu gătitul, ajutată de fiica ei, iar ginerele şi nepoţii întreţin întreaga gospodărie.
Are oaspeţi nu doar din judeţul Timiş sau din ţară, ci şi din străinătate. I-au trecut pragul şi s-au bucurat de măiestria sa culinară turişti veniţi din Germania, Austria, Cehia, Italia, Grecia şi chiar din Statele Unite ale Americii.
La Punctul Gastronomic Local din Coşteiu de Sus, Emilia Popa găteşte cu ingrediente provenite, în cea mai mare parte, din propria gospodărie. Ce nu produce acasă, cumpără de la alţi producători local, cum ar fi brânza de oaie, care provine de la Stâna „La Fântână“, din Margina.
În curtea din spatele casei, familia Popa creşte găini şi gâşte. Dar mai departe, începe cu adevărat ceea ce se cheamă o proprietate de oameni gospodari. O cărare ce urcă uşor în coastă te duce la un loc de relaxare şi de joacă, aşezat strategic sub copaci, cu o privelişte ce-ţi umple sufletul de linişte şi bucurie. Un loc preferat de turişti, dar mai ales de copii.
Urmează grădina de legume, cu rânduri aliniate cu grijă şi pricepere. Apoi vine livada, cu soiuri pe alese, cât vezi cu ochii. Pe păşunea cu iarbă grasă paşte o vacă zradvănă, pe numele ei Lăcrămioara, socotită ca un membru al familiei. Din când în când, se odihneşte sub câte un copac, iar seara, se întoarce singură în grajd, lângă Căprioara, o viţică nescoasă încă la păscut. E prea mică şi chiar e tratată ca un copil. Lângă grajdul vacilor, împart un coteţ patru purcei.
TANTI EMILIA PREPARĂ PENTRU OASPEŢII SĂI CIORBĂ DE FASOLE CU CIOLAN, CIORBĂ DE PERIŞOARE, SUPĂ CU TĂIŢEI SAU CU GĂLUŞTE, GULAŞ DE PORC, SARMALE CU MĂMĂLIGĂ, PUI LA CEAUN CU PIURE DE CARTOFI, SĂRMĂLUŢE ÎN FOI DE ViŢĂ, MÂNCĂRICĂ DE FASOLE VERDE ŞI CÂTE ŞI MAI CÂTE BUNĂTĂŢI.
ALĂTURI PUNE TELEMEA, URDĂ ŞI CAŞCAVAL, CÂRNAŢI DE CASĂ, SLĂNINĂ, CARNE LA GARNIŢĂ PE CARE BĂNĂŢENII O NUMESC PEŞINĂ, PASTĂ DE LEURDĂ, SALATĂ DE VINETE, FASOLE FRECATĂ ACOPERITĂ CU CEAPĂ CARAMELIZATĂ, FELII DE PÂINE UNSE CU UNTURĂ ŞI PUDRATE CU BOIA ŞI, BINEÎNŢELES, PÂINE DE CASĂ.
Nu există masă la tanti Emilia fără dulciuri de casă. Îşi răsfaţă oaspeţii cu prăjituri de tot felul, preparate după sezon, după inspiraţie sau, pur şi simplu, după cerinţele acestora. Gogoşile, pufoase şi aromate, sunt aproape nelipsite, ca şi haioşele (cornuleţele) cu untură, umplute cu gem, făcute după vechea reţetă ungurească.
Câteodată prepară Albinuţa, delicioasa prajitură cu blat cu miere, altădată checuri sau prăjituri cu frcte – cireşe, vişine sau caise, după sezon sau prăjitură neagră cu marmeladă. Face lacşe (tăiţei) cu nucă sau placintă cu mac, iar de sărbători face cozonaci cu nucă.
Dar reţeta de care tanti Emilia este cea mai mândră este cea a clătitelor sale bănăţene – clătite pufoase umplute cu brânză de vaci şi stafide, care pâlpâie domol la cuptor sub sos de vanilie, acoperite cu bezea. Este un deliciu rar întâlnit, pe care toţi oaspeţii săi îl apreciază.
La fiecare sfârşit de săptămână, de primăvara până toamna, uneori şi iarna, în curtea Emiliei Popa se organizează evenimente, vin turişti sau, pur şi simplu, oameni de prin oraşele învecinate, care vor să mănânce ceva sănătos, ca în casa bunicii, o mâncare cu gust făcută nu doar cu ingrediente naturale, cât mai ales cu suflet.
De multe ori vin copii. Am găsit în ogradă la tanti Emilia, la sfârşitul anului şcolar, un grup de copii de la o şcoală din Timişoara. Învăţătorii au ales să-i aducă aici, să se bucure de natură şi de lucrurile simple. Au făcut aici premierea, în loc de coroniţe au primit bucheţele de lavandă, iar după o masă cu multe bunătăţi, au fost plimbaţi cu trăsura trasă de cai.
Tanti Emilia, alături de fiica sa, pregăteşte mâncarea, iar oaspeţii se servesc singuri, cu ce şi cât vor, după pofta inimii. Bucatele sunt stropite din belşug de siropuri reci de trandafiri, de zmeură, căpşuni, vişine sau soc, făcute de familia Popa.
Bonusul acestor mese de poveste este zâmbetul Emiliei Popa, care iese din când în când din bucătărie, nu doar pentru a se asigura că totul merge bine, cât mai ales pentru a se bucura de satisfacţia oaspeţilor. Munceşte mult, dar tot la fel de mult şi de frumos zâmbeşte. În felul ăsta, bucatele nu sunt doar mâncare, sunt de-a dreptul o binecuvântare.
